6 februarie 2010

CARACTERUL

CARACTERUL

6 comentarii:

  1. Caracterul depinde foarte mult de mediul in care am crescut, exercitandu-si influenta in timpul copilariei si adolescentei fiind legat de viata fiecaruia si de patrimoniul cultural obtinut in timpul cresterii si dezvoltarii personale.
    Ca latura relationala responsabila” de felul in care oamenii interactioneaza unii cu altii in cadrul societatii.
    Caracterul reprezinta configuratia sau structura psihica individuala, relativ stabila si definitorie pentru om, cu mare valoare adaptativa, deoarece pune in contact individul cu realitatea, facilitandu-i stabilirea relatiilor, orientarea si comportarea potrivit specificului sau individual.

    RăspundețiȘtergere
  2. CARACTERUL ESTE ALCATUIT DIN MINTE SI SUFLET,astfel el depinde in mare masura de educatie.
    O altă împrejurare care ne poate scoate la iveală caracterul e luarea unei decizii majore. Adesea în viață suntem puși în situația de a alege între drumul drept și drumul ocolit, între corectitudine și compromis. De multe ori tentațiile sunt greu de biruit și e nevoie să punem în acțiune toate resursele morale pe care le avem pentru a ne păstra integritatea. Orice victorie obținută pe acest front e o cărămidă în plus la temelia caracterului nostru.
    În ultimul rând, dar nu cel din urmă, aș vrea să citez vorbele cuiva care definea caracterul drept „ceea ce suntem atunci când nu ne vede nimeni”. Adesea procedăm într-un anumit fel de teama de a nu fi judecați sau marginalizați. Multe din alegerile și acțiunile noastre sunt influențate de constrângeri sociale sau morale. Dar ceea ce facem în singurătate, atunci când nu ne vede nimeni și când nu suntem presați de nicio prezență din exterior, reflectă adevăratul nostru caracter.
    preluat: predici crestine

    RăspundețiȘtergere
  3. Caracterul ne arată mereu tuturor cine suntem. De aceea trebuie să acordăm o mare atenţie formării lui.
    „Omul trebuie format ca să devină om. " Omul se naşte cu un mare potenţial de aptitudini, dar trebuie format, altfel creşte diformat. Fiecare om ar trebui să-şi dea seama de acest mare adevăr şi să-şi cunoască caracterul său.

    Caracterul este o forţă lăuntrică ce nu poate fi învinsă. Duşmanii îţi pot răpi bunurile, îţi pot răpi drepturile, libertatea, te pot îmbrăca în zdrenţe sau în straie de batjocură cu demoni zugrăviţi pe ele, ca pe vremea Inchiziţiei, dar cu atât mai mult va străluci caracterul omului dinăuntru; ei pot prin bătăi şi torturi să-ţi strivească trupul, dar nu-ţi pot zdrobi caracterul, căci el este invincibil.

    RăspundețiȘtergere
  4. Fiecare faptă a vieţii, oricât de lipsită de importanţă ar fi, îşi are propria ei influenţă în formarea caracterului.
    Mintea este grădina; caracterul constituie roadele.
    “Nici un om nu se poate ridica deasupra limitelor propriului său caracter”
    “Volumul de efort pe care îl investeşti în făurirea caracterului este proportional cu răsplata lui
    “Caracterul este mai mult “prins” decât este învăţat”
    Prof. GOGA MARIANA

    RăspundețiȘtergere
  5. O definiţie a caracterului spune : „Caracterul este setul de calităţi stabile şi distincte, adânc gravate în viaţa unui individ, care determină răspunsul lui, indiferent de împrejurări” sau „Caracterul este motivaţia interioară de a face ceea ce este corect, în orice situaţie, în conformitate cu cele mai înalte standarde de comportament”. Alte definiţii mai recente, complete, sunt demne, de asemenea, de reţinut. Astfel, caracterul este considerat ca ansamblul unitar de însuşiri psihice esenţiale şi stabile ale unei persoane care-şi pun amprenta pe felul său de a se comporta şi dobândesc o apreciere morală, pozitivă sau negativă. Altfel spus, caracterul este un ansamblu închegat de atitudini şi trăsături care determină un mod relativ stabil de orientare şi raportare a omului la ceilalţi oameni, la societate în ansamblu şi la sine însuşi. Rezultă de aici rolul atitudinilor – componente importante ale caracterului. Acestea sunt manifestări de viaţă foarte frecvente, care apar în diferite situaţii şi reprezintă un mod stabil de a reacţiona faţă de o persoană, situaţie, idee, ori un eveniment ; sunt în stransă legatură cu valorile – aşa cum le apreciază individul (care va acţiona automat potrivit acestor aprecieri) şi în legatură şi cu aptitudinile (în unele situaţii, există dorinţa şi voinţa cuiva de a acţiona spre binele social, dar lipsesc aptitudinile specifice domeniului sau acţiunii respective). Atitudinile , sunt reacţiile , bune sau rele în momntul interacţionării cu persoane, lucruri sau gânduri..Atitudinile sunt învăţate de-a lungul timpului prin experienţa directă .La prima vedere avem tendinţa de a crede că este strânsă legatură între atitudine şi comportament..Nu este aşa.Comportamentul nu este influenţat numai de atitudine ci şi de credinţele noastre despre ceea ce alţii consideră că ar trebui să facem în situaţii similare,în urma căreia putem primi o "evaluare" şi poate fi stabilită o valoare, care la rândul ei ţine de nişte standarde, atitudini ,educaţie. De aceea nu avem aceeaşi valoare fiecare.
    Prof. GOGA MARIANA

    RăspundețiȘtergere
  6. Caracterul nu este înnăscut, ci se formează în procesul adaptării la mediu, la relaţiile sociale şi prin educaţia din familie şi din şcoală, un rol ce nu poate fi neglijat având şi modelele pe care individul le consideră demne de urmat. În această situaţie, temperamentul şi caracterul rămân deosebite. Caracterul valorifică însuşirile de temperament, ca şi aptitudinile, rezultând de aici functia de autoreglaj. Însuşirile de temperament pot facilita sau îngreuna formarea însuşirilor de caracter. Totodată, unele trăsături de temperament pot fi compensate prin însuşiri de caracter sau sunt influenţate de caracter.
    Particularităţile importante ale caracterului sunt : – unitatea (păstrarea a ceea ce este pozitiv – însuşiri şi relaţii) ; – expresivitatea (elemente care reţin atenţia, exprimare clară) ; – originalitatea (nota distinctivă a persoanei) ; – bogăţia (multitudinea relaţiilor stabilite în viaţa socială) ; – statornicia (constanta comportamentului) ; – plasticitatea (adaptarea la noi cerinţe, respectând cadrul general fixat, principiile) ; – tăria de caracter ( rezistenţa la influenţe contrare scopurilor şi convingerilor fixate). Au fost identificate 49 calităţi de caracter, grupate în cinci serii: atenţia, ascultarea, onestitatea, recunoştiinţa, generozitate, ordine, iertare, sinceritate,, virtute -responsabilitate, răbdare, iniţiativă, autocontrol, punctualitate, ingeniozitate, toleranţă, creativitate, discreţie – hărnicie, loialitate, ospitalitate, sensibilitate,, entuziasm, flexibilitate, discernământ, prudenţă, curaj – conştiinciozitate, meticulozitate, determinare, cumpătare, disponibilitate, stimă, compasiune, elocvenţă, înţelepciune - voioşie, vigilenţă, fermitate, rezistenţă , blândeţe, mărinimie , siguranţă, mulţumire, smerenie, justiţie, bunătate, credinţă, şi cinstire.
    Prof. GOGA MARIANA

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.