Vioara ca un suflet pe care-l chinui plânge; Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare! Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare; Şi soarele în zare s-a înecat în sânge...
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare Vestigii luminoase din vremi trecute strânge! Şi soarele în zare s-a înecat în sânge... În mine amintirea-ţi e-o lacră de odoare!
Vibreaz-asemeni unei cădelniţi orice floare; Vioara ca un suflet pe care-l chinui plânge; Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge! Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare.
Vioara ca un suflet pe care-l chinui plânge; Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare! Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare; Şi soarele în zare s-a înecat în sânge...
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare Vestigii luminoase din vremi trecute strânge! Şi soarele în zare s-a înecat în sânge... În mine amintirea-ţi e-o lacră de odoare!
Arme sau flori.
Amorul şi Craniul
RăspundețiȘtergerePe craniul Omenirii şade
Amorul cocoţat
Şi prostul, pe-acest tron, sloboade
C-un râs neruşinat
Băşici rotunde, pus pe glume,
Şi le înalţă-n cer
Spre-a împlini o altă lume
Ascunsă în eter.
Iar globu-n firava lucire
Din zborul larg deschis
Îşi scuipă sufletul subţire
Ca auritul vis.
Cum sar băşicile, din craniu
Aud suspin smerit:
- "Acest joc sângeros şi straniu
Când va avea sfârşit?
Căci orice-n gura-ţi crudă poate
S-arunce-n cer senin
Mi-s creier, carne, sânge - toate,
O, monstru asasin!"
de Charles-Pierre Baudelaire
Vioara ca un suflet pe care-l chinui plânge;
RăspundețiȘtergereUn suflet blând pe care nimicnicia-l doare!
Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare;
Şi soarele în zare s-a înecat în sânge...
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare
Vestigii luminoase din vremi trecute strânge!
Şi soarele în zare s-a înecat în sânge...
În mine amintirea-ţi e-o lacră de odoare!
de Charles-Pierre Baudelaire
Vibreaz-asemeni unei cădelniţi orice floare;
RăspundețiȘtergereVioara ca un suflet pe care-l chinui plânge;
Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge!
Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare.
Vioara ca un suflet pe care-l chinui plânge;
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare!
Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare;
Şi soarele în zare s-a înecat în sânge...
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare
Vestigii luminoase din vremi trecute strânge!
Şi soarele în zare s-a înecat în sânge...
În mine amintirea-ţi e-o lacră de odoare!
Charles-Pierre Baudelaire