Colinde, colinde, E vremea colindelor, Caci ghiata se'ntinde Asemeni oglinzilor. Si tremura brazii Miscand ramurelele, Caci noaptea de azi-i Cand scanteie stelele. Se bucur copiii, Copiii si fetele, De dragul Mariei Isi piaptana pletele... De dragul Mariei Si-al Mantuitorului Luceste pe ceruri O stea calatorului.
O, brad frumos; o, brad frumos, Cu cetina tot verde, Tu esti copacul credincios, Ce frunza nu si-o pierde. O, brad frumos; o, brad frumos, Cu cetina tot verde. O, brad frumos; o, brad frumos, Ma'ndemni sa fiu ca tine: Statornic, drept si credincios Si facator de bine. O, brad frumos; o, brad frumos, Ma'ndemni sa fiu ca tine.
Cad fulgii mari incet zburand, Si-n casa arde focul, Iar noi pe langa mama stand De mult uitaram jocul. De mult si patul ne-astepta, Dar cine sa ne culce? Rugata, mama repeta Cu glasul rar si dulce
Cum sta pe paie'n frig Hristos In ieslea cea saraca, Si boul cum sufla milos Caldura ca sa-I faca, Dragut un miel cum I-au adus Pastorii de la stana Si ingeri albi cantau pe sus Cu flori de mar in mana.
Si-auzi! Rasar cantari acum, Franturi dintr'o colinda, Si vin mereu, s'opresc in drum, S-aud acum in tinda –
Noi stam cu ochii pironiti Si fara de suflare; Sunt ingerii din cer veniti Cu Ler, oi Domnul mare!
Ei canta inaltator si rar Cantari de biruinta, Apoi se'ntorc si plang amar De-a Iudei necredinta, De spini, de-ostasi, si c'a murit… Dar s-a deschis mormantul Si El acum e'n cer suit Si judeca pamantul.
Si pana nu taceau la prag, Noi nu vorbeam nici unul – Sarac ne-a fost, dar cald si drag In casa-ne Craciunul. Si cand tarziu ne biruia Pe vatra calda somnul, Prin vis vedeam tot flori de mar Si'n fase mic pe Domnul.
O, Mos Craciun, batrane bun, Am vrut sa te'ntalnesc si eu. Si-am vrut. O Mos Craciun,
Am vrut sa-ti spun, Tot chinul meu si tot amarul greu; Ca numai tu asculti copiii, Mos Craciun, Da, numai tu esti bun, Si Dumnezeu...
Am, Mos Craciun, o calda rugaminte. Anume, de te duci prin tari, departe, Sa-i iesi si lui taticul inainte, Si roaga-l sa ne scrie grabnic, carte, Ca noi numai de lacrimi avem parte...
Mamica n'a mai ras de ani de zile, Sau rasfoim scrisori cu invechite file, Venite de la dansul din razboi, Si oridecateori e vorba de taticul, De cand se mai batea cu bolsevicul, Se las'o toamna neagra peste noi...
Mamica tace vesnic si ofteaza, Si-aprinde seara lumanarea'n sfesnic, De noi topim cu Precista'ntr'o raza, Cu plansul ei si Pruncul ei cel vesnic...
Sa-i spui asa, tatichii, Mos Craciune, Ca suntem mari si-umblam acum la scoala, Dar basme nu mai are cin'ne spune... Bunica -spune mama, cand ne spala- S'a dus intr'o Dumineca la liturghie Si s'a'ntalnit cu Dumnezeu, Si-au tot vorbit mereu si s'au tot dus... Si ea acuma nu mai stie inapoi sa vie, Nici plansetele noastre pan'la ea n'ajung, Ca-i drumul lung, Si-a pus-o Dumnezeu, Ingrijitoare peste lumanarile de seu Ce se aprind, in ceruri, sus, Cand susoteste frunza si se lasa seara...
De-o vreme Dorul nu mai canta cu vioara Ca n'am avut cu ce plati chirie, Si-a scos mamica lucruri la vanzare; Dar Dorul, Dorul, bietul, el nu stie, Si-si canta'n gand romantele lunare... El crede ca vioara-i la tocmit...
Da, Mos Craciun, traim cu totii ca'ntr'un schit, Si ochii mamei parca's flori de tintirim... De cand taticu-i dus si n'a venit... In tot ce facem, spunem si gandim, Noi numai de taticul povestim...
Asculta, Mos Craciun, mamica spune, -Povestea ei de leagan, cu'n taciune, Ce s'a'ntalnit odata cu'n carbune- Ca tata se mai bate... Si'ar sa vie, Dar n'are cum pleca din batalie.
Ea biata spune, dar eu nu o mai cred, Si-i plang de mila uneori sub pled. Si-as vrea s'o mangai... Ah, de-as sti cum! De-aceea, Mos Craciune, dac'o fi si-o fi, Si-l vei cata si nu-l vei mai gasi, Sub nici o zare si pe nici un drum, Sa-mi spui in fata... nu ma mai minti, Ca mie de atat mi-i frica: De jalea ce-o va prinde pe mamica -S'o prapadi si dansa ca bunica...- Si vom ramane mici si fara de mamica...
Sa-mi spui in fata ca eu n'am sa plang. Si mana palida la piept am sa i-o strang, Am s'o desmierd, obraz langa obraz, Si am sa-i spun tot intamplari cu haz, Ca sa uitam de toate... Si-or sa treaca, Ani dupa ani prin casa-ne saraca, Pan' ce vom sti cu totii, intr'o zi, Ca el, taticul, nu va mai veni... Si ne vom mangaia'n tacere, ca orfanii, Ce duc tristeti pe umeri si litanii...
Ti-am pus atatea lacrimi in scrisoare! Intai spre rasarit si-apoi spre soare-apune, Acuma du-te, Mos Craciune, Si cata-ni-l si ada-l pe taticul. Si dac'ar fi sa nu-l gasesti, Sa nu-mi mai scrii povesti, Trimite-mi indarat doar plicul...
Ca eu cunosc povestea care minte, Si rugaciunile si lacrima fierbine; Si-acuma du-te, Mos Craciun, Drum bun, batrane drag, drum bun...
Colinde de Craciun.
COLINDE, COLINDE
RăspundețiȘtergerede Mihai Eminescu
Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Caci ghiata se'ntinde
Asemeni oglinzilor.
Si tremura brazii
Miscand ramurelele,
Caci noaptea de azi-i
Cand scanteie stelele.
Se bucur copiii,
Copiii si fetele,
De dragul Mariei
Isi piaptana pletele...
De dragul Mariei
Si-al Mantuitorului
Luceste pe ceruri
O stea calatorului.
AM PLECAT SÃ COLINDÃM
RăspundețiȘtergere(colind din Muntenia)
Am plecat sa colindam,
Domn, Domn sa'naltam,
Cand boierii nu's acasa,
Domn, Domn sa'naltam.
C'au plecat la vanatoare,
Domn, Domn sa'naltam,
Sa vaneze caprioare,
Domn, Domn sa'naltam.
Caprioare n'au vanat,
Domn, Domn sa'naltam,
Ci-au vanat un iepuras,
Domn, Domn sa'naltam.
Sa faca din pielea lui,
Domn, Domn sa'naltam,
Vesmant frumos Domnului,
Domn, Domn sa'naltam.
O, BRAD FRUMOS
RăspundețiȘtergereO, brad frumos; o, brad frumos,
Cu cetina tot verde,
Tu esti copacul credincios,
Ce frunza nu si-o pierde.
O, brad frumos; o, brad frumos,
Cu cetina tot verde.
O, brad frumos; o, brad frumos,
Ma'ndemni sa fiu ca tine:
Statornic, drept si credincios
Si facator de bine.
O, brad frumos; o, brad frumos,
Ma'ndemni sa fiu ca tine.
COLIND CERESC
RăspundețiȘtergerede Radu Gyr
Cerul si-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
au pornit cu plugusorul
îngerii prin cer.
Merg cu pluguri de oglinda
si de giuvaier,
toti luceferii colinda
- Lerui, Doamne, Ler -
Vantul sufla cu lumina
- Lerui, Doamne, Ler -
în buhai de luna plina
leganat in ger.
Patru heruvimi cu gluga
alba de oier
sub feresti colinde'ndruga,
- Lerui, Doamne, Ler -
N-au venit cu grau la poarta,
ci au rupt din ger
stele mari ca sa le'mparta,
- Lerui, Doamne, Ler -
Si-n Florar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler -
va fi campul cer de stele
tolanit sub cer…
Numai tu astepti in tinda,
- Lerui, Doamne, Ler -
suflete ce n'ai colinda
si nu stii Prier.
Nici un cantec alb nu vine
fâlfâind mister,
cu o stea si pentru tine,
- Lerui, Doamne, Ler -
COLINDÃTORII
RăspundețiȘtergerede George Cosbuc
Cad fulgii mari incet zburand,
Si-n casa arde focul,
Iar noi pe langa mama stand
De mult uitaram jocul.
De mult si patul ne-astepta,
Dar cine sa ne culce?
Rugata, mama repeta
Cu glasul rar si dulce
Cum sta pe paie'n frig Hristos
In ieslea cea saraca,
Si boul cum sufla milos
Caldura ca sa-I faca,
Dragut un miel cum I-au adus
Pastorii de la stana
Si ingeri albi cantau pe sus
Cu flori de mar in mana.
Si-auzi! Rasar cantari acum,
Franturi dintr'o colinda,
Si vin mereu, s'opresc in drum,
S-aud acum in tinda –
Noi stam cu ochii pironiti
Si fara de suflare;
Sunt ingerii din cer veniti
Cu Ler, oi Domnul mare!
Ei canta inaltator si rar
Cantari de biruinta,
Apoi se'ntorc si plang amar
De-a Iudei necredinta,
De spini, de-ostasi, si c'a murit…
Dar s-a deschis mormantul
Si El acum e'n cer suit
Si judeca pamantul.
Si pana nu taceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul –
Sarac ne-a fost, dar cald si drag
In casa-ne Craciunul.
Si cand tarziu ne biruia
Pe vatra calda somnul,
Prin vis vedeam tot flori de mar
Si'n fase mic pe Domnul.
CRÃCIUNUL COPIILOR
RăspundețiȘtergerede Octavian Goga
Dragi copii din tara asta,
Va mirati voi cum se poate,
Mos Craciun, din cer de-acolo,
Sa le stie toate, toate.
Uite cum: Va spune Badea...
Iarna'n noapte, pe zapada,
El trimite câte-un înger
La fereastra ca sa vada...
Ingerii se uita'n casa
Vad si spun, iar mosul are
Colo'n cer, la el in tinda,
Pe genunchi o carte mare.
Cu condei de-argint el scrie
Ce copil si ce purtare...
Si de-acolo stie Mosul,
Cã-i siret el, lucru mare.
DOINITA SCRIE LUI MOS CRÃCIUN
RăspundețiȘtergerede Vasile Posteuca
O, Mos Craciun, batrane bun,
Am vrut sa te'ntalnesc si eu.
Si-am vrut. O Mos Craciun,
Am vrut sa-ti spun,
Tot chinul meu si tot amarul greu;
Ca numai tu asculti copiii, Mos Craciun,
Da, numai tu esti bun,
Si Dumnezeu...
Am, Mos Craciun, o calda rugaminte.
Anume, de te duci prin tari, departe,
Sa-i iesi si lui taticul inainte,
Si roaga-l sa ne scrie grabnic, carte,
Ca noi numai de lacrimi avem parte...
Mamica n'a mai ras de ani de zile,
Sau rasfoim scrisori cu invechite file,
Venite de la dansul din razboi,
Si oridecateori e vorba de taticul,
De cand se mai batea cu bolsevicul,
Se las'o toamna neagra peste noi...
Mamica tace vesnic si ofteaza,
Si-aprinde seara lumanarea'n sfesnic,
De noi topim cu Precista'ntr'o raza,
Cu plansul ei si Pruncul ei cel vesnic...
Sa-i spui asa, tatichii, Mos Craciune,
Ca suntem mari si-umblam acum la scoala,
Dar basme nu mai are cin'ne spune...
Bunica -spune mama, cand ne spala-
S'a dus intr'o Dumineca la liturghie
Si s'a'ntalnit cu Dumnezeu,
Si-au tot vorbit mereu si s'au tot dus...
Si ea acuma nu mai stie inapoi sa vie,
Nici plansetele noastre pan'la ea n'ajung,
Ca-i drumul lung,
Si-a pus-o Dumnezeu,
Ingrijitoare peste lumanarile de seu
Ce se aprind, in ceruri, sus,
Cand susoteste frunza si se lasa seara...
De-o vreme Dorul nu mai canta cu vioara
Ca n'am avut cu ce plati chirie,
Si-a scos mamica lucruri la vanzare;
Dar Dorul, Dorul, bietul, el nu stie,
Si-si canta'n gand romantele lunare...
El crede ca vioara-i la tocmit...
Da, Mos Craciun, traim cu totii ca'ntr'un schit,
Si ochii mamei parca's flori de tintirim...
De cand taticu-i dus si n'a venit...
In tot ce facem, spunem si gandim,
Noi numai de taticul povestim...
Asculta, Mos Craciun, mamica spune,
-Povestea ei de leagan, cu'n taciune,
Ce s'a'ntalnit odata cu'n carbune-
Ca tata se mai bate... Si'ar sa vie,
Dar n'are cum pleca din batalie.
Ea biata spune, dar eu nu o mai cred,
Si-i plang de mila uneori sub pled.
Si-as vrea s'o mangai... Ah, de-as sti cum!
De-aceea, Mos Craciune, dac'o fi si-o fi,
Si-l vei cata si nu-l vei mai gasi,
Sub nici o zare si pe nici un drum,
Sa-mi spui in fata... nu ma mai minti,
Ca mie de atat mi-i frica:
De jalea ce-o va prinde pe mamica
-S'o prapadi si dansa ca bunica...-
Si vom ramane mici si fara de mamica...
Sa-mi spui in fata ca eu n'am sa plang.
Si mana palida la piept am sa i-o strang,
Am s'o desmierd, obraz langa obraz,
Si am sa-i spun tot intamplari cu haz,
Ca sa uitam de toate... Si-or sa treaca,
Ani dupa ani prin casa-ne saraca,
Pan' ce vom sti cu totii, intr'o zi,
Ca el, taticul, nu va mai veni...
Si ne vom mangaia'n tacere, ca orfanii,
Ce duc tristeti pe umeri si litanii...
Ti-am pus atatea lacrimi in scrisoare!
Intai spre rasarit si-apoi spre soare-apune,
Acuma du-te, Mos Craciune,
Si cata-ni-l si ada-l pe taticul.
Si dac'ar fi sa nu-l gasesti,
Sa nu-mi mai scrii povesti,
Trimite-mi indarat doar plicul...
Ca eu cunosc povestea care minte,
Si rugaciunile si lacrima fierbine;
Si-acuma du-te, Mos Craciun,
Drum bun, batrane drag, drum bun...
Doinita, fata mamei cea cuminte...
CRÃCIUNUL COPIILOR
RăspundețiȘtergerede Octavian Goga
Dragi copii din tara asta,
Va mirati voi cum se poate,
Mos Craciun, din cer de-acolo,
Sa le stie toate, toate.
Uite cum: Va spune Badea...
Iarna'n noapte, pe zapada,
El trimite câte-un înger
La fereastra ca sa vada...
Ingerii se uita'n casa
Vad si spun, iar mosul are
Colo'n cer, la el in tinda,
Pe genunchi o carte mare.
Cu condei de-argint el scrie
Ce copil si ce purtare...
Si de-acolo stie Mosul,
Cã-i siret el, lucru mare.