psihologie

5 februarie 2010

Oamenii toxici din viata ta.

Oamenii toxici din viata ta.

Paranoia

Paranoia se defineste ca delir cronic, bine structurat si organizat, in care bolnavul manifesta un orgoliu excesiv determinat de hipervalorizare, de exces de autoapreciere.

Ceea ce elimina paranoicul – dintr-o nevoie maladiva de certitudine cu orice pret – sunt nuantele, ambiguitatile, evolutia in timp sentimentelor, ideilor si intereselor celorlalti. Pentru el, lucrurile sunt ori albe, ori negre – mai precis, negre! – si asa raman.

Paranoia este o psihoza care se manifesta predominant pe taram cognitiv. Paranoicul, victima unei mreje de inchipuiri, nu este lipsit de logica. El conexeaza fapte intamplatoare, fara legatura intre ele si creeaza din ele un sistem de argumentatie logice care il conduc spre convingerile sale morbide. Asa se face ca el va vedea mereu altceva in spatele aparentei, va interpreta in maniera sa vorbele celorlalti, va cauta – si va gasi! – in toate imprejurarile tradarea, subminarea autoritatii sale, prejudicierea intentionata, lipsa de consideratie din partea celorlalti.

Etimologic, termenul “paranoia” deriva din limba greaca si inseamna "para" = alaturi , "noia" = judecata.

Paranoia se dezvolta pe terenul unei predispozitii constitutionale in care egocentrismul si inadaptabilitatea sunt trasaturi innascute servind ca premise si explicatie pentru intreaga structura deliranta.

Bolnavii au urmatoarele trasaturi: inadaptabilitate, hipertrofia eu-lui, eroare de rationament si suspiciozitate.

Cum se manifesta ?

In cele mai multe cazuri este vorba de persoane cu un comportament apparent normal, bine orientate si capabile sa-si realizeze scopurile propuse.
Structura morbida pare sa apara tocmai pe linia obiectivelor si scopurilor personale. Aceste scopuri nu sunt insa in concordanta cu posibilitatile reale ale subiectilor, cu situatia lor sociala sau cu raporturile lor cu cei din jur.

Structura personalitatii lor este caracterizata prin rigiditate, orgoliu, neincredere, egocentrism. Pe acest fond, orice traire emotionala sau dorinta nerealizata focalizeaza nejustificat intreaga lor activitate in scopul satisfacerii acestor dorinte. Orice piedica este interpretata ca o nedreptate, ca ostilitate.

Unii ajung sa creada ca au de indeplinit misiuni importante, altii ca sunt iubiti de persoane distinse sau ca sunt inselati.

Pacientii devin impenetrabili, nu receptioneaza si nu retin din realitate decat acele evenimente care se potrivesc cu interpretarile lor. Astfel se creeaza sistemul delirant, caracterizat prin premise false si impenetrabilitatea la critica. Cele mai fecvente premise false sunt furnizate de interpretari si intuitii deliranteale prezentului sau ale trecutului sub forma iluziilor de memorie.

Raspunsul bolnavilor la atitudinea potrivnica pe care o iau cei din jur fata de comportamanetul lor patologic determina inadaptarea lor progresiva si recurgerea la actiuni antisociale.

Bolnavii nu pot intelege neconcordanta ideilor lor cu ale celorlalti si ajung sa se considere persecutati, urmariti, inselati.