17 noiembrie 2009

Arme sau flori.

Arme sau flori.

3 comentarii:

  1. Amorul şi Craniul
    Pe craniul Omenirii şade
    Amorul cocoţat
    Şi prostul, pe-acest tron, sloboade
    C-un râs neruşinat

    Băşici rotunde, pus pe glume,
    Şi le înalţă-n cer
    Spre-a împlini o altă lume
    Ascunsă în eter.

    Iar globu-n firava lucire
    Din zborul larg deschis
    Îşi scuipă sufletul subţire
    Ca auritul vis.

    Cum sar băşicile, din craniu
    Aud suspin smerit:
    - "Acest joc sângeros şi straniu
    Când va avea sfârşit?

    Căci orice-n gura-ţi crudă poate
    S-arunce-n cer senin
    Mi-s creier, carne, sânge - toate,
    O, monstru asasin!"

    de Charles-Pierre Baudelaire

    RăspundețiȘtergere
  2. Vioara ca un suflet pe care-l chinui plânge;
    Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare!
    Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare;
    Şi soarele în zare s-a înecat în sânge...


    Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare
    Vestigii luminoase din vremi trecute strânge!
    Şi soarele în zare s-a înecat în sânge...
    În mine amintirea-ţi e-o lacră de odoare!

    de Charles-Pierre Baudelaire

    RăspundețiȘtergere
  3. Vibreaz-asemeni unei cădelniţi orice floare;
    Vioara ca un suflet pe care-l chinui plânge;
    Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge!
    Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare.


    Vioara ca un suflet pe care-l chinui plânge;
    Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare!
    Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare;
    Şi soarele în zare s-a înecat în sânge...


    Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare
    Vestigii luminoase din vremi trecute strânge!
    Şi soarele în zare s-a înecat în sânge...
    În mine amintirea-ţi e-o lacră de odoare!

    Charles-Pierre Baudelaire

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.