15 noiembrie 2009

Povestea vietii.

Povestea vietii.

7 comentarii:

  1. Doi prieteni se reîntâlnira dupa o îndelungata despartire. Unul dintre ei se îmbogatise, celalalt era sarac.
    Luara masa împreuna si dezgropara amintiri. Apoi cel sarac atipi.
    Prietenul sau, coplesit de mila, înainte de a pleca, îi strecura în buzunar un diamant de mare pret.
    Trezindu-se însa, cel sarac nu gasi aceasta piatra pretioasa si continua sa-si duca viata ca înainte. Dupa un an, se întâmpla ca prietenii nostri se întâlneasca iar.
    - Spune-mi cum de nu ai gasit piatra pretioasa pe care ti-am pus-o în buzunar? îl treba cel bogat pe prietenul sau, vazând ca înca traia în mizerie.

    Fiecare întâlnire cu un om constituie o astfel de experienta. Fiecare persoana de lânga noi ne daruieste o comoara de mare pret. Cel mai adesea însa nu ne dam seama de acest lucru.

    (Bruno Ferrero)

    RăspundețiȘtergere
  2. Georgio, un baietandru de treisprezece ani, se plimba pe plaja împreuna cu mama sa.
    Dintr-odata, el o întreba:
    - Mama, cum poti sa pastrezi un prieten dupa ce odata l-ai gasit?
    Mama reflecta câteva secunde, apoi, aplecându-se, lua doi pumni de nisip. Tinându-si palmele îndreptate în sus, strânse tare un pumn: nisipul îi scapa printre degete si, cu cât strângea mai tare pumnul, cu atât nisipul se scurgea mai mult.
    În acelasi timp, tinu larg deschisa cealalta mâna: nisipul tot ramase în causul palmei.
    Georgio privi uimit si apoi striga:
    - Acum înteleg.

    RăspundețiȘtergere
  3. Parintii desertului istorisesc povestea unui batrân care postise timp de saptezeci de saptamâni mâncând doar o data pe saptamâna. Vroia un raspuns de la Dumnezeu cu privire la întelesul unui fragment din Scriptura, dar Dumnezeu întârzia sa i-l descopere. Atunci îsi zise: "Iata cât m-am ostenit si nu mi-a folosit la nimic; ma voi duce dar sa-I întreb pe un frate." Dar de abia închise usa dând sa plece, ca îi fu trimis un înger al Domnului care-i spuse: "Cele saptezeci de saptamâni de post ale tale nu te-au apropiat de Dumnezeu, dar acum ca te-ai umilit pâna la a te duce la fratele tau, ti-am fost trimis pentru a-ti deslusi întelesul fragmentului din Scriptura."
    (Bruno Ferrero)

    RăspundețiȘtergere
  4. Într-o seară, pe când mama pregătea cina, fiul de unsprezece ani veni în bucătărie cu o foaie de hârtie în mână.

    Cu un aer ciudat de oficial, copilul înmână hârtiuţa mamei, care, ştergându-şi mâinile cu un prosop, citi ceea ce era scris acolo:

    "Pentru că am smuls buruienile din grădiniţă: 5.000 lire.

    Pentru că am făcut ordine în camera mea: 10.000 lire.

    Pentru că am fost să cumpăr lapte: 1000 lire.

    Pentru că am avut grijă trei după-amieze de surioara mea: 15.000 lire.

    Pentru că am luat două calificative "foarte bine" la şcoală: 10.000 lire.

    Pentru că am dus în fiecare seară gunoiul: 7.000 lire.

    În total: 48.000 lire".

    Mama îşi privi copilul în ochi, cu multă blândeţe. În mintea sa reveneau o mulţime de amintiri. Luă un creion şi scrise pe dosul hârtiei:

    "Pentru că te-am purtat în pântece timp de nouă luni: 0 lire.

    Pentru toate nopţile pe care le-am petrecut veghindu-te atunci când erai bolnav: 0 lire.

    Pentru toate momentele în care te-am mângâiat atunci când erai trist: 0 lire.

    Pentru toate prilejurile în care ţi-am şters lacrimile: 0 lire.

    Pentru tot ceea ce te-am învăţat zi de zi: 0 lire.

    Pentru toate mesele de mic dejun, prânz şi cină, pentru toate gustările şi sandvişurile pe care ţi le-am pregătit: 0 lire.

    Pentru viaţa pe care ţi-o dau zi de zi: 0 lire.

    În total: 0 lire".



    Atunci când în relaţiile personale şi familiale începem să facem socoteli, totul s-a dus de râpă, căci iubirea este gratuită sau nu este iubire.

    RăspundețiȘtergere
  5. Tata îl întreaba pe Alexe care avea cinci anisori:
    "Ce-ti place cel mai mult la tata?"
    Dupa ce s-a gândit putin, Alexe îi spune: "Mama."

    "Când îti dai seama ca toate merg bine în familie", fu întrebata o fetita.
    "Când îi vad pe tata si pe mama ca se saruta", raspunse ea.

    Parintii nu trebuie sa se ascunda în dulap pentru a se saruta. De fiecare data când îsi arata iubirea care-i uneste, copiii se simt cuprinsi de o încredere care îi încalzeste si îi bucura. Ei stiu bine ca iubirea reciproca a parintilor este singura stânca solida pe care-si pot cladi viata.

    (Bruno Ferrero)

    RăspundețiȘtergere
  6. Care este capitalul tau familial?

    Un prieten de-al meu are un baiat mort dupa baschet, iar prietenului meu nu i-a placut niciodata baschetuI. Dar într-o vara, îsi sacrifica toate zilele libere pentru a-si duce fiul sa vada toate meciurile echipei nationale în campionatele europene de baschet. Calatoria lua mai bine de trei saptamâni si costa o suma maricica.
    La întoarcere, prietenul meu fu întrebat: "Dar chiar atât de mult îti place baschetul?"
    "Deloc", raspunse. "Dar îmi iubesc mult baiatul!"

    (Bruno Ferrero)

    RăspundețiȘtergere
  7. Este minunea cuvântului "multumesc". Sunt persoane care spala, calca, gatesc pentru altii timp de zece, douazeci, treizeci de ani. Le tin companie, îi îngrijesc, îi iubesc zi de zi si totusi n-au auzit niciodata spunându-li-se "multumesc!".
    A spune "multumesc" nu e o chestiune de politete. Înseamna sa-i spui celuilalt: "Stai! Mi-am dat seama ca existi!" De aceea lumea e plina de atâtea persoane care nu se vad.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.