14 ianuarie 2010
IUBIREA Este un cuvant compus din sapte litere, substantiv comun, simplu, numar singular, genul feminin, cuvinte seci ce nu pot descrie un sentiment atat de inaltator, care prin simpla aparitie te ridica la gradul de divinitate. Pentru multi este un cuvant des folosit si care si-a pierdut de mult intelesul si farmecul. Daca am reusi sa redescoperim sensul ascuns al acestui sentiment, am deveni demni de a-l simti in inimile noastre.
Iubirea este, probabil, unul dintre cele mai personale sentimente ale
omului, iar studiul ei nu poate fi obiectiv. Fiecare persoana are
propriul mod de a intelege iubirea si efectele sale si, de asemenea,
iubirea se manifesta in diferite feluri. Te poate izola de lumea
inconjoare, dar in acelasi timp iti poate deschide portile catre un
intreg univers, pana atunci necunoscut. Iti schimba prioritatile,
valorile si perceptia asupra lumii, a celorlalti si chiar a propriei
persoane.
Este prin ea insasi o filozofie care a umplut nenumarate randuri si
care nu poate fi definita sau explicata, ci doar simtita. Nu ne putem
baza pe marii filozofi, ci trebuie sa ne formam propria conceptie,
reflectand asupra vietii actuale si nu a unor vremuri de mult apuse.
Iubire inseamna comunicare la un nivel superior. O comunicare mult mai
valoroasa decat stereotipurile cu care ne confruntam zi de zi.
Lacrimile de bucurie si de tristete surasul, sunt reflectari ale
sufletului, ce definesc sensibilitatea umana si ce nu pot fi descrise.
Iubirea ar putea fi clasificata dupa varsta: copilareasca,
adolescentina, matura sau a senectutii. Primele doua reprezinta doar,
un mod de cunoastere al vietii, in timp ce iubirea matura, si mai ales
cea a varstei a treia sunt mai statornice, mai rationale. La orice
varsta dragostea este imprevizibila si nu poate fi ignorata.
Daca am reusi sa vedem în iubire un ideal, o realizare interioara
suprema, am fi mai buni, mai optimisti, mai curati, mai toleranti, mai
deschisi, mai pregatiti spre a descoperi noi orizonturi spirituale.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Dragostea are ca hotar forte limitate , isi trage puterile din viata , din darnicie , iar oamenii daruiesc greu.Este legatura dintre doua suflete asemenea , este sfanta , glasul , privirile celuilalt pun in miscare anumite strune din inima , care nu vibreaza decat sub puterea amintirilor , pe care le insufleteste. Iubirea presupune o reciprocitate de sentimente , o certitudine a placerilor pe care nimeni si nimic nu o poate afecta.Ea nu traieste decat atata vreme cat se crede vesnica iar cei ce sunt indragostiti cu adevarat cred ca dragostea lor e vie si dincolo de mormant.Nu are cautare vesnica decat ceea ce este vesnic frumos si adevarat , adica dragostea.Ea este un templu al tuturor , un lacas care asteapta un abur de dorinta , este un drum pavat spre eternitate un drum care presupune compromisuri care uneori depasesc puterea de intelegere.
RăspundețiȘtergereDar o singura minciuna distruge acea incredere netarmuita , care pentru unele suflete este insusi temeiul dragostei. Indragostitul simte cum infloreste in el ceva ce nu e existat , simte ca traieste pentru persoana iubita. Omul este si poate fi privit ca o entitate , un tot unitar.Dar este si trebuie sa fie privit si ca un punct de intersectie a multiple si diverse serii de relatii si interactiuni.Sistemul este atat de inchis , cat si deschis , pt a se corela cu lumea si dainui.
RăspundețiȘtergereIn literatura romaneasca , Eminescu este poetul care a impresionat prin poeziile de dragoste.Revista ''Flacara'' sustine aceasta afirmatie:''Indeosebi , poeziile de iubire ale lui Eminescu mi se par , in acest domeniu , ca niste munti de-a pururi invesmantati in omat , in vis si in splendoare , de-a pururi inalti si neajunsi , in rasaritul frumusetii si al poeziei. Pentru ce poezia lui Eminescu subjuga atat de dulce , atat de greu , simtirea noastra?
Substratul , din care au inflorit poeziile lui , este o viata sufleteasca si sentimentala nespus de trista.Cuvantul lui Eminescu , cand vine si izbeste intelegerea noastra , pare ca vine pe o coarda de o intindere si de o vibralitate excesiva.E o prapastie de simtire si de dor , de pareri de rau si de durere , pe care a strabatut-o , in zbor , cuvantul cand a venit si s-a inclestat in versul lui.''
Viata cuprinde mai multe ipostaze ale iubirii :iubire de adolescent cand se pastreaza o anumita naivitate si apogeul este atins la varsta de 30 de ani cand omul este matur , stapan de sine si este capabil sa se introspecteze si sa-si dea un raspuns. Balzac , in opera ''Femeia la 30 de ani'' surprinde evolutia lui Julie de-a lungul vietii din punct de vedere spiritual:''Repulsia instinctiva pe care Julie o manifesta fata de tot ce-i ranea iubirea si dorintele inimii , reprezinta unul dintre cale mai frumoase daruri si provine , dintr-o virtute naturala , pe care nici legile , nici civilizatia nu o vor stinge.
RăspundețiȘtergereDar iubirea cuprinde si dezamagiri dintre care unele au un impact asupra intregii vieti. Melancolia se cuprinde dintr-o suita de oscilatii morale , dintre care prima atinge disperarea iar ultima placerea:in tinerete ea e crepusculul diminetii ; la batranete , cel al serii.''Iubirea este doctrinara , ia culoarea fiecarui veac.'' In opera lui Eminescu un fir indoliat se intretese cu bucuriile ei.Voluptatea se asociaza cu durerea , incat dulcea jale sau farmecul dureros fac parte din expresiile eminesciene cele mai tipice. Ceea ce s-a numit pesimismul eminescian este mai cu seama desteptarea brusca , in neimpacata lumina conceptuala , a omului care a dus pana la capat experienta iubirii.
Dar nu numai operele culte surprind anumite ipostaze ale iubirii ci si cele anonime cum este capodopera ''Miorita'' care ilustreaza caracteristica activa a dragostei materne. Slavici inlatura din opera sa marturisirea dragostei : Mircea Popa spune : ''Slavici repudiaza dintr-o data subiectivismul romantic , fals si naiv al inaintasilor preferand obiectivitatea si introspectia psihologica.El e primul care a invatat lectia lui Shakespeare de a crea un erou neliniar si de al complica in permanenta sufleteste.'' In ''Mara'' Slavici creeaza un personaj mereu preocupat de soarta copiilor sai si de a le asigura o situatie materiala buna. La inceput podarita , animata de iubirea materna , energica si razbatatoare pare decisa sa-si dedice viata copiilor.
andria de a avea asemenea copii o determina sa afirme : ''Copii ca ai mei nimeni nu are''.Dar ea nu intelege iubirea lor ; fuga Persidei cu Natl (necununata credea ea) e o rusine care nu poate fi spalata . Autorul merge mereu pe un fir care duce la un final realist.In casnicia Persidei , un caracter mai slab ar fi renuntat si drama ar fi alunecat spre un final tragic . Dar in final ea invinge vicisitudinile si recupereaza ceea ce parea definitiv pierdut . Dragostea Persidei se aprinde ca dintr-o scanteie de fulger si are la inceput o intensitate pe masura marii capacitati de simtire a indragostitei. Natl e intr-o vadita stare de inferioritate , iar legatura lor e de la inceput si ramane o mezalianta sentimentala si spiritual . Tanarul traieste stari de elevatie numai sub vraja dragostei pure a fetei , viata lui sufleteasca se anima prin ecourile trezite de simtirea arzatoare a acesteia.