Fiecare om are dreptul la demnitate. Fiecare om are dreptul la demnitate şi respect. Cel mai dureros obstacol pe care îl au de înfruntat persoanele cu dizabilităţi intelectuale este atitudinea. Atitudinea noastra egoista si rautacioasa poate prejudicia dreptul la demnitatea unei persoane. Sa nu uitam ca atunci cand calcam in picioare in mod deliberat, demnitatea unei persoane trebuie sa ne asumam un risc si unul foarte mare pentru care de multe ori din lasitate sau mandrie nu il putem recunoaste verbal. Ce poate fi mai greu sa traiesti cu sufletul incarcat de mizeriile pe care le arunci si denigrezi demnitatea unei persoane. Trebuie sa constientizam ca si noi la randul nostru putem pati acelasi lucru, iar rasplata va fi pe masura. Inainte de a denigra o persoana, ar trebui sa ne uitam mai intai la mizeriile noastre, la greseala pe care o facem si la prejudiciul adus. Nu putem ramane indiferenti la o astfel de fapta decat daca nu avem constiinta. Sa nu uitam ca toti dorim a fi respectati ca la randul nostru sa respectam. Un proverb suna cam asa: " respecta-te singur, deoarece altul nu o va face in locul tau". Persoanele care nu respecta demnitatea altei persoane, sunt persoane avide de a iesi in evidenta, persoane frustrate,mincinoase,josnice, persoane perverse si fara caracter fara moralitate si needucate. In asemenea situatii nu poti cere respect atata timp cat tu nu respecti.
Demnitatea face parte in caracter. Caracterul fiecarei persoane se dezvolta din adolescenta si pe tot parcursul vietii se dezvolta si se dezvolta. Mai grav este atunci cand incercam a schimba ceva din caracterul unui om, deoarece inainte de a incerca a face o schimbare, este necesar sa constientizam si sa definim caracterul nostru. Esenta omului si intreaga lui demnitate consta in aceea ca este fiinta cugetatoare. Gandirea caracterizeaza sufletul, nu trupul. Insulta este o infractiune adusa demnitatii omului,demnitatea omului este inclusă printre valorile supreme. Dese ori auzim si vedem cum ni se schima din termenii demnitatii noastre: cuvinte rautacioase, minciuni, invinuiri, inventari de situatii, determinari, instigari etc. Consider ca oamenii inteligenti nu pot fi manipulati de astfel de persoane josnice, iar cei inteligenti nu raspund la astfel de provocari murdare, consumandu-si energia pe ceva ce nu merita, obosindu-se gratuit in a contracara si expunandu-se. Oamenii care au demnitate o expun prin diverse forme si ignora restul.
Cel mai important lucru este sa nu cadem prada celor ce vor a ne distruge demnitatea. Nu este o forma de lasitate asa cum ar numi-o cei care nu stiu a respecta acest aspect, ci este doar ignorare, de multe ori deranjanta si prost intelesa. Cu siguranta fiecare dintre noi a fost pus intr-o situatie jenanta si deloc placuta, dar care reactia a fost diferita, aici depinzand foarte mult de caracterul fiecaruia.
Definitie: Demnitatea este valoarea suprema a omului si a natiunii cu atitudine demna, autoritate morala si prestigiu. Definitie: Moralitatea este insusirea a tot ceea ce este moral, natura, carac- terul, valoarea unui fapt, conduita unei personae sau unei colectivitati.Toate fiintele umane se nasc libere si egale în demnitate si în drepturi. Ele sînt înzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de altele în spiritul fraternitatii.Demnitatea umana este o masura de apreciere între oameni. Fiecare om îsi doreste demnitate. Ea vine de la sine si, desigur, de la alti oameni. Este un proces de apreciere a individului ca om. Ea vine de la om si se reflecta la om. Dem- nitatea nu trebuie sa depinda de imprejurari — de bogatie, de rudenii si chiar de noroc. Ea trebuie sa persiste continuu intre oameni, da aceeasi stima si atentie saracului ca si bogatului. In dragostea ta de oameni bogatul se simte sarac. Orice tel întotdeauna are un cost sau o demnitate, noi consideram ca costul exterior se poate aprecia în ceva material sau în bani, iar costul interior se numeste demnitate. Cîteodata costul sau echivalentul interior este mult mai înalt ca pretul material. Si într-adevar acolo unde nu este pret, unde nu este echivalent material, este demnitate. Aceasta demnitate nu are un pret extern, dar are un pret intern. Acest pret intern este estimat de constiinta. Acest pret launtric are costul sau, care se numeste demnitate morala. Aceasta demnitate morala este direct legata cu o anumita datorie, dar nu cu sentimentul datoriei. Sentimentul datoriei este altceva. Datoria însa este impunerea practica. Sentimentul datoriei însa este mai presus. El vine din convingere, din constiinta. Anume constiinta apreciaza convingerea si actiunea datoriei. Ea impune o lege a sa. Aceasta lege este suprema si ea vine din dorinta chiar indiferent de putinta si de posibilitati. Aici putem deduce ca demnitatea nu este ceva echivalent cu un pret, si nu vine din interes material, dar din ideea demnitatii umane. Demnitatea umana nu se supune legilor, dar se supune legii sale constiincioase. Demnitatea se poate referi la un alt om si la Eu-l sau, adica eu sînt demn ca sînt om si se refera si la alti oameni. Aici demnitatea este libera. În cazul cînd se opune deciziei constiincioasa — poate da nastere la vicii. Asa ca minciuna, zgîrcenia, sau împacarea falsa. Toate aceste vicii se manifesta în relatiile cu alti oameni. În cazul acesta demnitatea dispare. Fiecare om are un cost al sau launtric neapreciabil si neestimabil în bani, în ceva material. Anume acest cost launtric numit demnitate îi obliga pe alti oameni sa-l stimeze pe om ca egal între oameni. Aceasta si face procesul de apreciere din punct de vedere al echitatii umane. Omul este egal cu alt om si ambii au aceeasi demnitate — iata formula demnitatii umane.
Dreptul la demnitate.
Fiecare om are dreptul la demnitate.
RăspundețiȘtergereFiecare om are dreptul la demnitate şi respect. Cel mai dureros obstacol pe care îl au de înfruntat persoanele cu dizabilităţi intelectuale este atitudinea. Atitudinea noastra egoista si rautacioasa poate prejudicia dreptul la demnitatea unei persoane.
Sa nu uitam ca atunci cand calcam in picioare in mod deliberat, demnitatea unei persoane trebuie sa ne asumam un risc si unul foarte mare pentru care de multe ori din lasitate sau mandrie nu il putem recunoaste verbal. Ce poate fi mai greu sa traiesti cu sufletul incarcat de mizeriile pe care le arunci si denigrezi demnitatea unei persoane.
Trebuie sa constientizam ca si noi la randul nostru putem pati acelasi lucru, iar rasplata va fi pe masura.
Inainte de a denigra o persoana, ar trebui sa ne uitam mai intai la mizeriile noastre, la greseala pe care o facem si la prejudiciul adus. Nu putem ramane indiferenti la o astfel de fapta decat daca nu avem constiinta.
Sa nu uitam ca toti dorim a fi respectati ca la randul nostru sa respectam.
Un proverb suna cam asa: " respecta-te singur, deoarece altul nu o va face in locul tau".
Persoanele care nu respecta demnitatea altei persoane, sunt persoane avide de a iesi in evidenta, persoane frustrate,mincinoase,josnice, persoane perverse si fara caracter fara moralitate si needucate.
In asemenea situatii nu poti cere respect atata timp cat tu nu respecti.
Demnitatea face parte in caracter. Caracterul fiecarei persoane se dezvolta din adolescenta si pe tot parcursul vietii se dezvolta si se dezvolta. Mai grav este atunci cand incercam a schimba ceva din caracterul unui om, deoarece inainte de a incerca a face o schimbare, este necesar sa constientizam si sa definim caracterul nostru.
RăspundețiȘtergereEsenta omului si intreaga lui demnitate consta in aceea ca este fiinta cugetatoare. Gandirea caracterizeaza sufletul, nu trupul.
Insulta este o infractiune adusa demnitatii omului,demnitatea omului este inclusă printre valorile supreme.
Dese ori auzim si vedem cum ni se schima din termenii demnitatii noastre: cuvinte rautacioase, minciuni, invinuiri, inventari de situatii, determinari, instigari etc.
Consider ca oamenii inteligenti nu pot fi manipulati de astfel de persoane josnice, iar cei inteligenti nu raspund la astfel de provocari murdare, consumandu-si energia pe ceva ce nu merita, obosindu-se gratuit in a contracara si expunandu-se.
Oamenii care au demnitate o expun prin diverse forme si ignora restul.
Cel mai important lucru este sa nu cadem prada celor ce vor a ne distruge demnitatea. Nu este o forma de lasitate asa cum ar numi-o cei care nu stiu a respecta acest aspect, ci este doar ignorare, de multe ori deranjanta si prost intelesa.
RăspundețiȘtergereCu siguranta fiecare dintre noi a fost pus intr-o situatie jenanta si deloc placuta, dar care reactia a fost diferita, aici depinzand foarte mult de caracterul fiecaruia.
Definitie: Demnitatea este valoarea suprema a omului si a natiunii cu atitudine demna, autoritate morala si prestigiu.
RăspundețiȘtergereDefinitie: Moralitatea este insusirea a tot ceea ce este moral, natura, carac-
terul, valoarea unui fapt, conduita unei personae sau unei colectivitati.Toate fiintele umane se nasc libere si egale în demnitate si în drepturi. Ele sînt înzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de altele în spiritul fraternitatii.Demnitatea umana este o masura de apreciere între oameni. Fiecare om îsi doreste demnitate. Ea vine de la sine si, desigur, de la alti oameni. Este un proces de apreciere a individului ca om. Ea vine de la om si se reflecta la om.
Dem-
nitatea nu trebuie sa depinda de imprejurari — de bogatie, de rudenii si chiar de noroc. Ea trebuie sa persiste continuu intre oameni, da aceeasi stima si atentie saracului ca si bogatului. In dragostea ta de oameni bogatul se simte sarac.
Orice tel întotdeauna are un cost sau o demnitate, noi consideram ca costul exterior se poate aprecia în ceva material sau în bani, iar costul interior se numeste demnitate. Cîteodata costul sau echivalentul interior este mult mai înalt ca pretul material. Si într-adevar acolo unde nu este pret, unde nu este echivalent material, este demnitate. Aceasta demnitate nu are un pret extern, dar are un pret intern. Acest pret intern este estimat de constiinta. Acest pret launtric are costul sau, care se numeste demnitate morala. Aceasta demnitate morala este direct legata cu o anumita datorie, dar nu cu sentimentul datoriei. Sentimentul datoriei este altceva. Datoria însa este impunerea practica. Sentimentul datoriei însa este mai presus. El vine din convingere, din constiinta. Anume constiinta apreciaza convingerea si actiunea datoriei. Ea impune o lege a sa. Aceasta lege este suprema si ea vine din dorinta chiar indiferent de putinta si de posibilitati. Aici putem deduce ca demnitatea nu este ceva echivalent cu un pret, si nu vine din interes material, dar din ideea demnitatii umane. Demnitatea umana nu se supune legilor, dar se supune legii sale constiincioase. Demnitatea se poate referi la un alt om si la Eu-l sau, adica eu sînt demn ca sînt om si se refera si la alti oameni. Aici demnitatea este libera. În cazul cînd se opune deciziei constiincioasa — poate da nastere la vicii. Asa ca minciuna, zgîrcenia, sau împacarea falsa. Toate aceste vicii se manifesta în relatiile cu alti oameni. În cazul acesta demnitatea dispare. Fiecare om are un cost al sau launtric neapreciabil si neestimabil în bani, în ceva material. Anume acest cost launtric numit demnitate îi obliga pe alti oameni sa-l stimeze pe om ca egal între oameni. Aceasta si face procesul de apreciere din punct de vedere al echitatii umane. Omul este egal cu alt om si ambii au aceeasi demnitate — iata formula demnitatii umane.