Feriţi-vă de profeţii mincinoşi, care vin la voi în îmbrăcăminte de oi, şi pe dinlăuntru sunt lupi răpitori. Matei, VII, 15
Nimeni dintre aceia pe care bogăţia şi onorurile îi aşază pe o treaptă mai înaltă nu e mare. Aceasta-i eroarea care ne înşală, că nu apreciem pe nimeni după ceea ce este, ci îi adăugăm şi cele ce-l împodobesc. Când vrei să apreciezi pe cineva la justa lui valoare şi să ştii ce fel de om este, priveşte-l gol: să lepede averea, să lepede onorurile şi celelalte minciuni ale soartei, să dezbrace până şi corpul – priveşte-i sufletul, dacă-i mare prin altceva sau prin el însuşi. Să apreciem fiecare lucru, îndepărtând ce se spune despre el, şi să cercetăm ce este, nu ce e numit. Seneca, Epistolae
Cel mai puternic instrument de autoapărare individuală împotriva agresiunilor manipulatorii, relevă Scarlat Demetrescu, este “fabricarea şi subtilizarea (rafinarea n.n.) continuă a materiei noastre mentale, prin “propria noastră gândire, reflectarea la ceea ce am făcut şi la urmările faptelor noastre, reflectarea la ceea ce va trebui să facem şi analizarea sub toate aspectele a efectelor ce vor urma. De la actele şi vorbele noastre, vom trece la vorbele şi faptele celor cu care am venit în contact. Care e dedesubtul vorbelor şi faptelor, de ce au procedat aşa şi nu altfel, ce au vrut ei să zică etc. Deosebit de mult se dezvoltă puterea gândirii noastre când examinăm natura şi ordinea din ea. O conversaţie trivială ne va determina să plecăm din acel mediu. Obişnuit cu adevărul, mentalul nostru nu mai e capabil să emită minciuna. Cantitatea de cunoştinţe acumulate ne va face mai înţelepţi, aşa că zâmbim de milă când primim explicaţii şi argumentări care denotă o desăvârşită ignoranţă a 12 naturii omeneşti şi a legilor naturii. Spiritul se va ascuţi, într-o asemenea măsură, încât, prin inducţie sau prin deducţie, întrevedem sau descoperim adevărul în(;) situaţiile şi împrejurările cele mai complexe”. Oricine îşi poate da seama că, în loc să ne pierdem vremea fără vreun folos, cine ştie pe unde – poate prin cine ştie ce cafenea, cârciumă,colţ de stradă –, este mai bine să stăm acasă, sau să mergem la o bibliotecă, şi să urmărim cu atenţie filele unei cărţi care ne interesează. Dacă din două ore libere cât avem, de regulă, cel puţin,pe zi, am întrebuinţa numai una singură pentru lectură, ar fi de ajuns pentru ca să obţinem o cultură demnă de luat în seamă.Trebuie să ne deprindem să nu aşteptăm de la nimeni nici un ajutor. Totul să facem noi înşine, căci numai aşa facem ceva trainic. Înălţarea noastră să ne-o facem singuri, cu o deplină conştiinţă a faptelor noastre. nnr" cum sa devi impun la manipulare" citate
Noi ştim ce extraordinară plasă de iluzii ţesem în faţa ochilor noştri, ca să nu vedem limpede şi continuu realitatea… Noi ştim cu ce artă ne păcălim pe noi înşine, spunându-ne că viaţa nu cunoaşte legi, fie că plăcerea este singura morală posibilă, sau mai ştiu eu ce. Cu asemenea iluzii trăim, ne zbatem, încercăm să învingem – şi, chiar, cu asemenea iluzii încercăm să ne resemnăm. Dar nu ne dăm seama că sunt iluzii decât când, printr-o întâmplare oarecare, suntem puşi faţă în faţă cu realitatea, cu adevărata realitate. Asemenea întâmplări străbat în viaţa fiecărui om. Nu se poate ca să nu rămânem, cel puţin o dată în viaţa noastră, singuri, cu desăvârşire singuri, departe de lume, departe de lumini şi oameni, şi să nu înţelegem, deodată, falsitatea vieţii pe care o vieţuim, cumplita ei mediocritate,cumplita ei irealitate mai ales. Plasa iluziilor este mai tare, cu mult mai tare decât dorinţa noastră de bine… Găsim atâtea lucruri de făcut, atâtea probleme de dezbătut, atâtea munci de împlinit – trecem prin atâtea pasiuni, şi entuziasme, şi revolte, şi dureri, şi bucurii –, încât nu mai avem nici timp, nici înclinare de a gândi puţin şi la fiinţa noastră sufletească, la fericirea noastră.
De aceea, oamenii care caută, cu orice preţ, confortul, îmbelşugarea, stăpânirea a cât mai multe şi mai scumpe lucruri, nu vor întâlni, niciodată, fericirea… Fericit nu poate fi decât omul care nu se teme de realitate, care îi pătrunde legile, care îşi cunoaşte, mai ales, sufletul… Lucrul esenţial este să medităm; adică să ne reculegem, să ne regăsim, să luăm contact cu realitatea, să cunoaştem adevărata condiţie umană, adevăratul sens al existenţei - dincolo de plasa iluziilor, dincolo de micile aranjamente logice şi morale ale fiecăruia dintre noi … Gândiţi-vă câte lucruri încurcate s-ar simplifica şi câte dureri obscure ar fi înlăturate, dacă, în fiecare noapte, înainte de a se pregăti pentru somn, omul ar rămâne numai câteva minute singur şi ar avea curajul să privească drept realitatea…ne amintim că suntem oameni, că există o demnitate a speciei umane, şi această demnitate este tocmai înţelegerea. “Numai animalele trăiesc fără conştiinţa vieţii lor. Omul e dator să-şi dea seama de viaţa lui, de condiţia umană.
Omul rămâne toată viaţa cu câteva superstiţii logice, câteva scheme mentale, prin care se încăpăţânează să judece lumea şi spiritul”. Iar “cauza acestei grave insulte aduse demnităţii umane o găsim în necunoaşterea adevărurilor simple. Ceea ce se impune e o recosmizare a omului. O stabilire a legăturilor cu realitatea, o reontologizare a sa”. “Din viaţă nu rămâi decât cu cunoştiinţele ştiinţifice acumulate din toate domeniile şi cu faptele de iubire morală. Ăsta e bagajul cu care pleci sus, asta e toată averea ta. Prin credinţă şi ştiinţă, trebuie să ajungem la convingerea că nu suntem independenţi, ci dependenţi, modul de dependenţă faţă de Ceva sau de Cineva, va fi demonstrat mâine.
Tot ceea ce facem, de la gând, privire, gest, vorbă, faptă, se înregistrează undeva în finitul care ne înconjoară şi, când plecăm din viaţă ne reîntâlnim cu noi, fiind direct răspunzători pentru tot ce am făcut.Faptele sunt infinite, şi colecţionarea lor nu se poate termina niciodată. Faptul, însă, îl întâlnim mai rar; viaţa noastră întreagă este un asemenea fapt; iubirea sau moartea constituie un fapt.
Feriţi-vă de profeţii
RăspundețiȘtergeremincinoşi, care vin la voi în
îmbrăcăminte de oi, şi pe
dinlăuntru sunt lupi răpitori.
Matei, VII, 15
Nimeni dintre aceia pe care
bogăţia şi onorurile îi aşază pe o
treaptă mai înaltă nu e mare. Aceasta-i
eroarea care ne înşală, că nu apreciem
pe nimeni după ceea ce este, ci îi
adăugăm şi cele ce-l împodobesc.
Când vrei să apreciezi pe
cineva la justa lui valoare şi să ştii ce
fel de om este, priveşte-l gol: să lepede
averea, să lepede onorurile şi celelalte
minciuni ale soartei, să dezbrace până
şi corpul – priveşte-i sufletul, dacă-i
mare prin altceva sau prin el însuşi.
Să apreciem fiecare lucru,
îndepărtând ce se spune despre el, şi
să cercetăm ce este, nu ce e numit.
Seneca,
Epistolae
Cel mai puternic instrument de
RăspundețiȘtergereautoapărare individuală împotriva agresiunilor
manipulatorii, relevă Scarlat Demetrescu, este
“fabricarea şi subtilizarea (rafinarea n.n.) continuă a materiei noastre mentale, prin “propria noastră gândire, reflectarea la ceea ce am făcut şi la urmările faptelor noastre, reflectarea la ceea ce va trebui să facem şi analizarea sub toate aspectele a efectelor ce vor urma. De la actele şi vorbele
noastre, vom trece la vorbele şi faptele celor cu care am venit în contact. Care e dedesubtul
vorbelor şi faptelor, de ce au procedat aşa şi nu altfel, ce au vrut ei să zică etc. Deosebit de mult se dezvoltă puterea gândirii noastre când examinăm natura şi ordinea din ea.
O conversaţie trivială ne va determina să plecăm din acel mediu. Obişnuit cu adevărul, mentalul nostru nu mai e capabil să emită minciuna. Cantitatea de cunoştinţe acumulate ne va face mai înţelepţi, aşa că zâmbim de milă când primim explicaţii şi argumentări care denotă o desăvârşită ignoranţă a 12 naturii omeneşti şi a legilor naturii. Spiritul se va
ascuţi, într-o asemenea măsură, încât, prin
inducţie sau prin deducţie, întrevedem sau
descoperim adevărul în(;) situaţiile şi împrejurările cele mai complexe”.
Oricine îşi poate da seama că, în loc să
ne pierdem vremea fără vreun folos, cine ştie pe
unde – poate prin cine ştie ce cafenea, cârciumă,colţ de stradă –, este mai bine să stăm acasă, sau să mergem la o bibliotecă, şi să urmărim cu atenţie filele unei cărţi care ne interesează. Dacă din două ore libere cât avem, de regulă, cel puţin,pe zi, am întrebuinţa numai una singură pentru lectură, ar fi de ajuns pentru ca să obţinem o cultură demnă de luat în seamă.Trebuie să ne deprindem să nu aşteptăm de la nimeni nici un ajutor. Totul să facem noi înşine, căci numai aşa facem ceva trainic. Înălţarea noastră să ne-o facem singuri, cu o deplină conştiinţă a faptelor noastre.
nnr" cum sa devi impun la manipulare" citate
Noi ştim ce extraordinară plasă de iluzii ţesem în faţa ochilor noştri, ca să nu vedem limpede şi continuu realitatea… Noi ştim cu ce artă ne păcălim pe noi înşine, spunându-ne că viaţa nu cunoaşte legi, fie că plăcerea este singura morală posibilă, sau mai ştiu eu ce. Cu asemenea iluzii trăim, ne zbatem, încercăm să învingem – şi, chiar, cu asemenea iluzii încercăm să ne resemnăm. Dar nu ne dăm
RăspundețiȘtergereseama că sunt iluzii decât când, printr-o
întâmplare oarecare, suntem puşi faţă în faţă cu
realitatea, cu adevărata realitate. Asemenea
întâmplări străbat în viaţa fiecărui om. Nu se poate ca să nu rămânem, cel puţin o dată în viaţa noastră, singuri, cu desăvârşire singuri, departe de lume, departe de lumini şi
oameni, şi să nu înţelegem, deodată, falsitatea
vieţii pe care o vieţuim, cumplita ei mediocritate,cumplita ei irealitate mai ales.
Plasa iluziilor este mai tare, cu mult mai
tare decât dorinţa noastră de bine… Găsim atâtea
lucruri de făcut, atâtea probleme de dezbătut,
atâtea munci de împlinit – trecem prin atâtea
pasiuni, şi entuziasme, şi revolte, şi dureri, şi bucurii –, încât nu mai avem nici timp, nici
înclinare de a gândi puţin şi la fiinţa noastră
sufletească, la fericirea noastră.
De aceea, oamenii care caută, cu orice
RăspundețiȘtergerepreţ, confortul, îmbelşugarea, stăpânirea a cât mai multe şi mai scumpe lucruri, nu vor întâlni,
niciodată, fericirea… Fericit nu poate fi decât omul care nu se teme de realitate, care îi pătrunde legile, care îşi cunoaşte, mai ales, sufletul…
Lucrul esenţial este să medităm;
adică să ne reculegem, să ne regăsim, să luăm
contact cu realitatea, să cunoaştem adevărata
condiţie umană, adevăratul sens al existenţei -
dincolo de plasa iluziilor, dincolo de micile
aranjamente logice şi morale ale fiecăruia dintre noi … Gândiţi-vă câte lucruri încurcate s-ar simplifica şi câte dureri obscure ar fi înlăturate, dacă, în fiecare noapte, înainte de a se pregăti pentru somn, omul ar rămâne numai câteva minute singur şi ar avea curajul să privească drept realitatea…ne amintim că suntem
oameni, că există o demnitate a speciei umane, şi această demnitate este tocmai înţelegerea.
“Numai animalele trăiesc fără conştiinţa vieţii lor.
Omul e dator să-şi dea seama de viaţa lui, de
condiţia umană.
Omul rămâne toată viaţa cu câteva superstiţii logice, câteva scheme mentale,
RăspundețiȘtergereprin care se încăpăţânează să judece lumea şi
spiritul”. Iar “cauza acestei grave insulte aduse
demnităţii umane o găsim în necunoaşterea
adevărurilor simple.
Ceea ce se impune e o recosmizare a omului. O stabilire a legăturilor cu realitatea, o reontologizare a sa”.
“Din viaţă nu rămâi decât cu cunoştiinţele ştiinţifice
acumulate din toate domeniile şi cu faptele de
iubire morală. Ăsta e bagajul cu care pleci sus,
asta e toată averea ta. Prin credinţă şi ştiinţă, trebuie să ajungem la convingerea că nu suntem independenţi, ci dependenţi, modul de
dependenţă faţă de Ceva sau de Cineva, va fi
demonstrat mâine.
Tot ceea ce facem, de la gând, privire, gest, vorbă, faptă, se înregistrează undeva în finitul
RăspundețiȘtergerecare ne înconjoară şi, când plecăm din viaţă ne
reîntâlnim cu noi, fiind direct răspunzători pentru tot ce am făcut.Faptele sunt infinite, şi colecţionarea lor nu se poate termina niciodată. Faptul, însă, îl întâlnim mai rar; viaţa noastră întreagă este un asemenea fapt; iubirea sau moartea constituie un fapt.