6 februarie 2010
CAMATARIA - RECUPERATORII - INTERMEDIARII.
Lucrurile sunt clare, toti batausii aia de la salile de antrenamente sunt racheti si fac parte din mafie pe post de batausi, recuperatori chiar si kileri. desigur in mafie ...
5 februarie 2010
Paranoia
Paranoia se defineste ca delir cronic, bine structurat si organizat, in care bolnavul manifesta un orgoliu excesiv determinat de hipervalorizare, de exces de autoapreciere.
Ceea ce elimina paranoicul – dintr-o nevoie maladiva de certitudine cu orice pret – sunt nuantele, ambiguitatile, evolutia in timp sentimentelor, ideilor si intereselor celorlalti. Pentru el, lucrurile sunt ori albe, ori negre – mai precis, negre! – si asa raman.
Paranoia este o psihoza care se manifesta predominant pe taram cognitiv. Paranoicul, victima unei mreje de inchipuiri, nu este lipsit de logica. El conexeaza fapte intamplatoare, fara legatura intre ele si creeaza din ele un sistem de argumentatie logice care il conduc spre convingerile sale morbide. Asa se face ca el va vedea mereu altceva in spatele aparentei, va interpreta in maniera sa vorbele celorlalti, va cauta – si va gasi! – in toate imprejurarile tradarea, subminarea autoritatii sale, prejudicierea intentionata, lipsa de consideratie din partea celorlalti.
Etimologic, termenul “paranoia” deriva din limba greaca si inseamna "para" = alaturi , "noia" = judecata.
Paranoia se dezvolta pe terenul unei predispozitii constitutionale in care egocentrismul si inadaptabilitatea sunt trasaturi innascute servind ca premise si explicatie pentru intreaga structura deliranta.
Bolnavii au urmatoarele trasaturi: inadaptabilitate, hipertrofia eu-lui, eroare de rationament si suspiciozitate.
Cum se manifesta ?
In cele mai multe cazuri este vorba de persoane cu un comportament apparent normal, bine orientate si capabile sa-si realizeze scopurile propuse.
Structura morbida pare sa apara tocmai pe linia obiectivelor si scopurilor personale. Aceste scopuri nu sunt insa in concordanta cu posibilitatile reale ale subiectilor, cu situatia lor sociala sau cu raporturile lor cu cei din jur.
Paranoia se dezvolta pe terenul unei predispozitii constitutionale in care egocentrismul si inadaptabilitatea sunt trasaturi innascute servind ca premise si explicatie pentru intreaga structura deliranta.
Bolnavii au urmatoarele trasaturi: inadaptabilitate, hipertrofia eu-lui, eroare de rationament si suspiciozitate.
Cum se manifesta ?
In cele mai multe cazuri este vorba de persoane cu un comportament apparent normal, bine orientate si capabile sa-si realizeze scopurile propuse.
Structura morbida pare sa apara tocmai pe linia obiectivelor si scopurilor personale. Aceste scopuri nu sunt insa in concordanta cu posibilitatile reale ale subiectilor, cu situatia lor sociala sau cu raporturile lor cu cei din jur.
Structura personalitatii lor este caracterizata prin rigiditate, orgoliu, neincredere, egocentrism. Pe acest fond, orice traire emotionala sau dorinta nerealizata focalizeaza nejustificat intreaga lor activitate in scopul satisfacerii acestor dorinte. Orice piedica este interpretata ca o nedreptate, ca ostilitate.
Unii ajung sa creada ca au de indeplinit misiuni importante, altii ca sunt iubiti de persoane distinse sau ca sunt inselati.
Pacientii devin impenetrabili, nu receptioneaza si nu retin din realitate decat acele evenimente care se potrivesc cu interpretarile lor. Astfel se creeaza sistemul delirant, caracterizat prin premise false si impenetrabilitatea la critica. Cele mai fecvente premise false sunt furnizate de interpretari si intuitii deliranteale prezentului sau ale trecutului sub forma iluziilor de memorie.
Raspunsul bolnavilor la atitudinea potrivnica pe care o iau cei din jur fata de comportamanetul lor patologic determina inadaptarea lor progresiva si recurgerea la actiuni antisociale.
Bolnavii nu pot intelege neconcordanta ideilor lor cu ale celorlalti si ajung sa se considere persecutati, urmariti, inselati.
Unii ajung sa creada ca au de indeplinit misiuni importante, altii ca sunt iubiti de persoane distinse sau ca sunt inselati.
Pacientii devin impenetrabili, nu receptioneaza si nu retin din realitate decat acele evenimente care se potrivesc cu interpretarile lor. Astfel se creeaza sistemul delirant, caracterizat prin premise false si impenetrabilitatea la critica. Cele mai fecvente premise false sunt furnizate de interpretari si intuitii deliranteale prezentului sau ale trecutului sub forma iluziilor de memorie.
Raspunsul bolnavilor la atitudinea potrivnica pe care o iau cei din jur fata de comportamanetul lor patologic determina inadaptarea lor progresiva si recurgerea la actiuni antisociale.
Bolnavii nu pot intelege neconcordanta ideilor lor cu ale celorlalti si ajung sa se considere persecutati, urmariti, inselati.
2 februarie 2010
29 ianuarie 2010
28 ianuarie 2010
Prietenia
Fericirea mea eu o stiu, nu tu.
Nu doar pentru ca tu poti constitui o simpla prezenta trecatoare,
dar si pentru ca tu vrei sa fiu ceea ce eu nu sunt.
Nu pot sa fiu fericita atunci când ma schimb
doar pentru a-ti satisface tie orgoliul.
Si nu pot sa ma simt fericita atunci când ma critici
pentru ca nu gândesc asa cum gândesti tu
sau pentru ca nu vad lucrurile asa cum le vezi tu.
Spui ca sunt prea rebela
Totusi, de câte ori ti-am respins convingerile,
si tu te-ai ridicat împotriva alor mele.
Eu nu caut sa-ti modelez mintea.
Stiu ca te stradui sa fii tu însuti,
dar nu pot admite ca tu sa-mi spui ce trebuie sa fiu.
Ziceai ca sunt o persoana stearsa pe care cu usurinta poti sa o uiti.
Sa o umilesti, sa minti gratuit, sa manipulezi pe cei din jur,
Atunci de ce ai încercat sa te folosesti de viata mea
pentru a-ti demonstra tie însuti cine esti?
(Bruno Ferrero)
Nu doar pentru ca tu poti constitui o simpla prezenta trecatoare,
dar si pentru ca tu vrei sa fiu ceea ce eu nu sunt.
Nu pot sa fiu fericita atunci când ma schimb
doar pentru a-ti satisface tie orgoliul.
Si nu pot sa ma simt fericita atunci când ma critici
pentru ca nu gândesc asa cum gândesti tu
sau pentru ca nu vad lucrurile asa cum le vezi tu.
Spui ca sunt prea rebela
Totusi, de câte ori ti-am respins convingerile,
si tu te-ai ridicat împotriva alor mele.
Eu nu caut sa-ti modelez mintea.
Stiu ca te stradui sa fii tu însuti,
dar nu pot admite ca tu sa-mi spui ce trebuie sa fiu.
Ziceai ca sunt o persoana stearsa pe care cu usurinta poti sa o uiti.
Sa o umilesti, sa minti gratuit, sa manipulezi pe cei din jur,
Atunci de ce ai încercat sa te folosesti de viata mea
pentru a-ti demonstra tie însuti cine esti?
(Bruno Ferrero)
27 ianuarie 2010
Sanatatea naturala.26 ianuarie 2010
Stiai ca....... 25 ianuarie 2010
14 ianuarie 2010
Dulce si amar.
Daca pamantul s-ar topi,
Si lumea asta n-ar mai fi
Iubirea mea pt tine nu s-ar sfarsi
Si dincolo de viatza mea
Iubirea mea va exista....
Ti-as pastra un loc in rai...
Tot langa mine sa stai...
Sa ramanem uniti si nedespartiti...
Au trecut anii peste noi
Dar am ramas tot amandoi
Si nu ne-am speriat de griji si de nevoi,
Cate rele am tras in viata
Ma mir cum le-am facut fata
Multa lume mi-a vrut rau
Pana chiar si neamul meu
M-a lasat atunci cand mia fost greu
De prieteni ce sa zic
M-au sapat cate un pic
Sa cad si sa nu ma mai ridic,
Asa e lumea lasata
Prietenul bun te sapa
Si ti-ar face vant in groapa
Pentru ca i-ai facut bine
Ar turna pamant pe tine
Sa vada ca mori cu zile.....
Asa mi-a placut in viata
Sa-i spun omului in fata
Si urasc pana am sa mor
Pe omul lingusitor
Sa nu-l vad in fata ochilor
Te saruta pe obraz
Si-ti pune piedica sa cazi
Asta-i lumea din ziua de azi..
Versuri: Elvis
Si lumea asta n-ar mai fi
Iubirea mea pt tine nu s-ar sfarsi
Si dincolo de viatza mea
Iubirea mea va exista....
Tot langa mine sa stai...
Sa ramanem uniti si nedespartiti...
Au trecut anii peste noi
Dar am ramas tot amandoi
Si nu ne-am speriat de griji si de nevoi,
Cate rele am tras in viata
Ma mir cum le-am facut fata
Multa lume mi-a vrut rau
Pana chiar si neamul meu
M-a lasat atunci cand mia fost greu
De prieteni ce sa zic
M-au sapat cate un pic
Sa cad si sa nu ma mai ridic,
Asa e lumea lasata
Prietenul bun te sapa
Si ti-ar face vant in groapa
Pentru ca i-ai facut bine
Ar turna pamant pe tine
Sa vada ca mori cu zile.....
Asa mi-a placut in viata
Sa-i spun omului in fata
Si urasc pana am sa mor
Pe omul lingusitor
Sa nu-l vad in fata ochilor
Te saruta pe obraz
Si-ti pune piedica sa cazi
Asta-i lumea din ziua de azi..
Versuri: Elvis
Vad dragostea, pot sa vad pasiunea
Simt pericolul, simt obsesia
Nu te juca cu cei care te iubesc
Pentru ca aud o voce care spune
...te iubesc...
Uita-te in oglinda sufletului tau
Dragostea si ura sunt amandoua intr-una
Sacrificiul se transforma in razbunare si crede-ma
Vei vedea chipul care spune
....te iubesc...te ucid
dar te voi iubï mereu...
Acesta nu-i inceputul sfarsitului
Aceasta e reintoarcerea la tine
Reintoarcerea inocentei
dragoste-devotare
trairea-emotie
dragoste-devotare
dragoste-devotare
nu-ti fie frica sa fi slab
nu fi foarte mandru sa fi puternic
doar uita-te in inima ta prietenu meu
asta va fi reintoarcerea in tine
reintoarcerea inocentei
daca vrei , atunci icepe sa razi
daca trebuie, atunci incepe sa plangi
fii tu insuti nu te ascunte
doar crede in destin
nu asculta ce zice lumea
doar urmeazati drumul
nu renunta si folosesteti sansa
reintoarcerea inocentei
asta nu-i inceputul sfarsitului
asta-i reintoarcerea in tine
nu asculta ce spu oamenii
urmeaza-ti drumul urmeazati drumul
nu renunta nu renunta
reintoarecerea , reintoarcerea la inocenta
daca trebuie poti plange
fii tu insuti si nu te ascunde
crede doar in destïn.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
